A Patra Putere in Stat


Si ca sa scurtez urmarea, schema cinica ar arata cam asa: guvern alergat, santajat cu demisie unica si irepetabila si facut dinainte raspunzator de mortii care vor veni, el speriat, de moarte, procurat o parte, bani putini, vaccin scump, famelie mare; rumoare internationala, guverne rebele pisichere si neascultatoare, cercetatori "remuscati" si ciripitori fiindca stiu "cu ce se mananca" si cam vazura ei cum fu inaite si dupa, da’ nu de pandemica ci, inainte si dupa vaccine hot, pervers si cu "spirocheta" lunga; rumoare nationala, mamaliga desteapta care nu mai explodeaza (sic!), fabricat apoi vaccine aproape neaos la Cantacuzinii resuscitati anume pt. asta, mai bun-da’ tot rau, care suparat sefi vaccin vechi, da’ Zvoneru’ si raspandacii -descurcat ei cumva si mintit de-a dreptu’poporu’ cu televizoru’, poporu’ in sfarsit cedat nervos (da, da’ doar 1 mil. din 21,7 milioane! Sic!); fiindca murit un pic mic- mic, mic, mic, de grip’soara, cam 0,000.000.4 %, 98 de frati din 22 miloane (constatate prin autpopsie) ei, mai murit el si din altele, dar avura parte macar de mangaiere c-o sa scape, mai murira ei si de saracie si de inghet da pt asta nu s-a facut inca vaccine, si-un pic de "miscotacii" de prin spitale, da, da’ asta nu se pune... 

Nu se pune ca nu fu prevazut pe "ordinea de zi" numa’ ca suparat tare atunci popor la el si refuzat de tot panaceu, ca el, poporu’ ruman, care e tare’n soft, butonat si la net, nu numa la televizoare si la citit ziare; pe urma al’ de-a lu’ Canatcuzino hop si el cu "decesu", pentru a doua oara, tot de la vaccine, cica de la folosit expirate, eu cred ca de la nefolosit ce trebuia, fiin`ca pentru asta demiti un om, nu desfiintezi un institut; si pi-urma… Gata! Gata si cu rumanii astia rai si caposi dom’le ca nu te mai poti intelege cu ei, ca nu vor musca tete straina dar si nicio alta musca, ei bineee, atunci lasat pe el, poporu’ de tot fara muste, nici sa bazaie pe langa prunci asa, de-o imunizarea traditionala. Pai vedeti mai, n-ati vrut unul ieftin si mare, la anu’, o sa luati la daum-ping tot de la noi astia mai batranii care este mai intelepti, da’l facem made in ciaina ca sa fie mai multe si mici, mici de nu le vezi cu ochiu’ si nici cu telescopu’ si grabiti-va cu inscrierile, ca habar n-aveti ce v-asteapta! Un timp dupa revolutie, mai credeai intr-o anume etica a jurnalului, a celor mai multi dintre jurnalisti, si in mijloacele mass-media, intr-o anume deontologie profesionala, fiindca jurnalistii, "grei" erau inca grei, reporteri, redactori care dadeau o anumita tinuta si linie nu se lasau inca prostiti cu una cu doua. 

Mass-Media a Patra Putere


E ca un cod oficial nescris sau poate chiar scris, care tine de eficienta aplicarii masurilor de prim ajutor care trebuie date in asemenea cazuri: in primul rand a nu se crea panica; apoi a pregati populatia cu profesionalism, calm si siguranta, pentru impactul psihic, si in cele din urma interventia, dupa ce s-au luat toate masurile de siguranta, cu exactitate a.i. omul trebuie sa inteleaga si sa primeasca mesajul cu deplina constienta, nu irational, in panica, ca sa poata actiona in consencinta, asta ar fi ajutat. Indiferent ce s-ar fi intamplat pe urma. Numai in cazul unui bombardament iminent in urmatorul sfert de ora, sau daca am fi fost japonezi, in cazul anuntarii unui seism de mare magnitudine, lucrurile puteau fi prezentate cum s-a petrecut la noi: "bombardarea" cu informatie despre caracatita pandemica si nr. victimelor facut in celelalte tari, pandemie care ne va cuprinde si pe noi, si acest lucru anuntat cu mult inainte, (mult prea) preventiv, fara nicio nesiguranta. Anuntarea zilnica pe fiecare program de stiri, cu unele mici exceptii, in fiecare timp de reclama, in presa, pe strazi, la metrou, in fiecare zi timp de doua, trei luni si peste toate, o singura portavoce pregnanta, cea a primului om al Sanatatii, cu oferta picata "din cer" a panaceului pandemiei, vaccinul X, fara de care...

Despre Mass-Media


Poate ca azi, o parte descusuta din mine ar fi vrut sa se dea luminii acestei primaveri care aproape si-a castigat dreptul la descompunere, dar atat de altfel. As fi vrut sa enunt clipa scanteii aurii din ochii aplecati ai trecatorilor, supta inconstient de pe fata stralucitoare a baltilor, fractiunea aceea de binefacere din lucirea perfida care disimuleaza gropile, simboluri ale nesatioasei bezne a drumului. Da, desigur, si a asfalturilor. Poate as fi vrut sa va fac sa printati in corpul vostru emotional si reticent izbucnirile sincere de ras, depresurizante ca si injuraturile pe fata, prieteneste, neplacate de nicio ciuda ascunsa, de niciun stress al luptei pentru concurenta, ale soferilor de taxi, iesiti acum in haine pe langa masinile prin dreptul carora trec in fiecare zi. Poate as fi vrut sa descriu bucuria muta care ma inunda cand vad pervazul aproape pustiu al geamului de la bucatarie, cu toate firimiturile lui. Vrabiile si porumba gri nu ma mai viziteaza atat de des fiindca nu mai sunt hamesite. Acum, "pervazul" viu al pamantului le striga, oferindu-li-se.

Sau poate ca as fi vrut partii celei mai egoiste din mine, sa-i desenez o usa pe tavanul incaperii unde-o tin claustrata, fara geamuri si usa, ca macar sa aiba la ce visa, iar visand sa aspire, iar aspirand si neprimind sa se-nalte dincolo de ea. Dar tuturor acestora aproape ca nu le mai ramane nicio insemnatate in fata celeilalte parti pe care o am, dar n-o detin, si care, le poate fauri pe toate acestea impreuna. Tot auzind vorbindu-se de gripa porcina oriunde m-as fi dus si orice as fi ascultat, pe toate posturile cu unele mici exceptii, la toate stirile, pe strada, pe ecranele cu reclame, la metrou mi-am spus: ceva nu este in regula, si asta, nu este doar gripa porcina. Stiu ca atunci cand sunt evenimente sau fenomene neobisnuite, negative, care prezinta un pericol cu grad mare de risc pentru om, politica oricarei oficialitati raspunzatoare de gestionarea a lor este ca aceea de la bordul unui avion in aer, sau ca aceea de la bordul unei nave in larg.