Depozitarea Corecta a Anvelopelor


Cu toate ca articolul se potriveste perfect sezonului, caci tocmai ce a venit vremea pentru schimbul anvelopelor de vara cu cele de iarna, el este valabil si la urmatorul schimb, cel din primavara, deoarece ambele seturi de anvelope au nevoie de aceleasi conditii de depozitare atunci cand nu sunt echipate pe masina. Desi o rezolvare rapida si fara dureri de cap ar fi cea a hotelurilor de anvelope, s-ar putea pentru unele persoane, aceasta varianta sa dea dureri de... buzunar caci in timp ce depozitarea acasa este gratuita, cea de la hotel, evident se plateste, pretul fiind pentru unele persoane, o idee cam piperat dar justificat. Daca pastrati asadar anvelopele neutilizate acasa, pentru ca ele sa nu se deterioreze intre timp si sa aiba o durata de viata prelungita, trebuie sa le asigurati cateva conditii minime de „confort”. Primul pas pentru o depozitare optima este ambalarea anvelopelor individual in saci de plastic sau in huse speciale din material textil pentru a proteja cauciucul de actiunea ozonului ce ii degradeaza in timp compozitia. Urmeaza temperatura, detaliu foarte important la depozitarea oricaror anvelope, care trebuie neaparat sa fie una medie constanta indiferent de anotimp, fara fluctuatii fierbinte / rece si total lipsita de umezeala. In ceea ce priveste aranjarea anvelopelor la depozitare, acestea se aseaza de preferinta pe un palet, pe partea laterala (pe flanc) fara insa a suprapune mai mult de 4, una peste cealalta caci in caz contrar ultimele, ce suporta o greutate mare s-arputea sa se deformeze sau sa se fisureze. Daca veti depozita cu grija, corect anvelopele, le veti prelungi durata de viata, iar in sezonul urmator nu veti avea investitii majore de facut caci cele bine pastrate vor fi gata de echipat pe masina si pornit la drum!

Urletul de Inghet al Timpului


Imi aminteste de mine, cel care cred ca am fost. Rade mult si-si acopera ochii crezand ca se ascunde, sa-l caut cu degetele pe sub hainele in miniatura, sa-l ridic deasupra capului, sa-i para ca e stapanul lumii. Ma striga cu timbrul indulcit de fragezimea putinilor ani pe care-i are si nu-mi reproseaza nimic, nu stie ca durerea inseamna mai mult decat o zgarietura ingirijita de mama. E lipsit de aparare pentru ca nimeni nu-i vrea raul si se bucura de putinele cuvinte pe care le stie. Dimineata am vrut sa-l vad si am implorat ingaduinta femeii care a cerut sa-l vad doar de doua ori pe luna. A acceptat, simplu, lasandu-mi impresia ca astepta sa ajung in stadiul asta de disperare paterna, neputincios in fata drepturilor sale. A stat langa mine dupa mult timp despartiti, m-a lasat sa intru in casa care pana nu demult era a noastra. In toata existenta ei am simtit prezenta unui singur barbat, unul de aproape 2 ani care zambeste ca mine si doarme cu o masina de plus in brate. Am baut o cafea tacuti, absorbiti de teama unor vorbe care ar fi putut insemna prea mult sau prea putin. As fi dorit sa-mi spuna ca-i lipsesc, sa nu ma lase sa vad asta doar in lucrurile mele ramase intacte, neatinse de despartirea noastra.

Ca unui strain mi-a povestit viata de zi cu zi a fiului nostru, caruia ii spune pana si din priviri sufletul meu. Pentru mine nu a gasit niciun cuvant sa-mi picure in auzul surzit de asteptare. Mi-am dorit sa nu mai plec, sa nu aud din strada urletul de inghet al timpului preschimbat din toamna umeda. Mi-a pus in brate motivul pentru care se trezeste dimineata si a asteptat rezemata de tocul usii sa-i spun ca-l iubesc, sa auda cum mi se ineaca glasul in obrazul lui moale, parfumat de fericirea necunoasterii. Mi-am tarat apoi catre ea plumbul cimentat greoi in picioarele tot mai nesigure si i-am imobilizat refuzul cu mainile, am strivit ranchiuna de pe buzele inclestate mecanic si inconstient. Am sarutat-o cum poate n-am simtit niciodata s-o fac, mi-am lasat durerea in carnea umerilor ei si urmele degetelor pe bratele albite de goana sangelui inapoi spre inima. Da, am plecat plangand si daca n-ar fi fost nimeni in jurul meu as fi cazut, m-as fi ranit intentionat in taisul pietrelor care niciodata nu pot simti.

Vechea Putere in Stat 3


Dar daca doar vi se pare ca-i asa? Si de fapt voi nu mai sunteti voi ci altceva, un produs. Un produs cu un trup mai rasfatat, cu copii mai rasfatati, mai putin ingrijorati de ziua de maine, care oricum nu stii ce-ti rezerva, poate mai multumiti in sinea voastra, dar nu, mai fericiti. Daca maine, nu veti mai avea parte de toate astea si veti sta la rand cu toti ceilalti impreuna, spre a fi "inregimentati" cu constiinte, cu trupuri cu tot, voi sau copiii vostri de catre altii, la randul lor "proaspeti", pentru a vi se arata prin manipulare ca vi se acorda "dreptul la unica acceptare", in numele cererii si ofertei, a raitingului, (astea in cel mai bun caz), in numele altor concepte pe care nu le discut acum, doar o sa mentionez unul dintre ele, in numele "protectiei" de care va fi... o nevoie tot mai mare? Toate acestea nu vor fi posibile fara voi! Iata crezul care ar trebui sa va calauzeasca domnilor jurnalisti, reporteri, etc. Vreti sa intrati in cartile de istorie? Ati avut, dar ati ratat aceasta ocazie dar n-o pierdeti pe urmatoarea fiindca o veti mai avea! Treziti-va oameni buni, reculegeti-va, dati-va demisiile de la "bine" si luati-o de la Capat! Voi nu sunteti acestia! Iar pentru inceput... incepeti cu Adevarul. O sa fiti cu-adevarat fericiti pentru ca veti fi intregi!

Vechea Putere in Stat 2


Toate acestea nesanctionate cu buna stiinta, ce pot fi? Ce pot deveni? In ce pot transforma omul in ingenuitatea, pudoarea, naivitatea/ignoranta, credulitatea, nepregatirea sau buna credinta a sa, in ce pot transforma adolescentii "miopi", in ce pot transforma copiii? O sa spuneti, ca exista buline cu varsta de acces, ei bine, unele n-au, jurnalele n-au de regula,iar cele care au, chiar in cuprinsul acestora contin informatii si imagini nocive si chiar in desenele animate, si chiar in cartile de limba romana, si chiar in revistele scolare, si chiar la ore de varf, sau pe la toate colturile de strada exista ca “hrana” psihica virusul informatiri nocive. O sa se spuna ca asta e cererea, asta se vinde. Fals. Difuzati si altceva, educati, si o sa aflati raspunsul surprinzator pe care il veti capata. Dar atunci când difuzezi stiri, verificate din 3 surse, si chiar unele oficiale (dar depinde si ce surse utilizezi), esti informat si poti verifica daca vrei minciuna din spatele lor, si nu esti interesat s-o mai faci, fiindca nu ti se cere si pentru tine e suficient sau fiindca dincolo de aceasta verificare organica nu mai exista si setea de adevar, mai bine zis, interesul de adevar, iar lipsa acestuia, intuneca mintea celui care se hraneste cu ea, astfel cum i-a fost oferita, platind un tribut prea greu nevoii de informatie, poate pretul propriei decizii, sau chiar al propriei vieti. 

Cine ar ar trebui sa ia pozitie si sa spuna nu!? Numai celor care intra in categoriile de mai sus si nu numai acestora: Domnilor din mass-media, jurnalisti, reporteri, redactori, responsabili de redactii din TV, din radiouri, domnilor care nu cenzurati, desi luati bani multi pentru asta, domnilor responsabili pentru scaunele oficialilor minciunilor ca unelte ale malversatiunilor sau incartiruite ocult, care nu semnalati, nu sanctionati, care nu demiteti, care nu luati masuri impotriva celor vinovati, care nu ingraditi prin organismele in drept s-o faca, si iar, domnilor care imprastiati cuvinte si seringi verbale, fluturasi ai osandirii la mentalitati false, scurtcircuitate, la atitudini distructive si violente, la vieti mutilate, uneori devenind chiar coautori morali ai unor atitudini disperate in randul celor mai tineri. Recunoasteti ca ati fost unelte, in ascunderea, distorsionarea adevarurilor importante care conteaza, si veti mai fi, un organ manipulativ lipsit de constiinta, cunoasteti ca prin actiunile dvs. de azi le veti comite de buna voie sau siliti si pe cele de maine? Credeti ca aveti toata viata libera, inainte, pentru asta?

Vechea Putere in Stat


Pentru aceasta parte a mass-media, iInformatia pe orice suport ar fi, prin folosirea ei de regula, intr-un anume sens, denunta o strategie complexa care intruneste acelasi numitor comun: este pusa in slujba imparatului minciunilor pe fata sau acoperite, violentelor trivalente corporale, psihice sau verbale, depravarii morale si sexuale, invrajbirii, crearii fricii si spaimelor de tot felul si mentinerii constante a unui climat subcultural. Iata ca de cele mai multe ori informatia pe posturi cu audienta maxima, sau in presa de baza, nu mai are din pacate, doar "nevinovatia" dorintei furtisagurilor politice prin compromiterea adversarilor lor cu mijloace murdare, de care pana la urma te-apuca si rasul, ci uneori, capata tot mai mult prezumtia de vinovatie a unor posibile atentate in masa: la libertatea deciziei si integritatii morale, psihice si s-a vazut deja, chiar trupesti a omului. Adica a omului in întregul său. E prea mult spus? Nu cred! Manipularea verbala si scrisa, frazele partinice, fara echidistanta, pledoariile pro-domo, luptele acerbe, persuasive, sustinute zilnic, pentru o anumita pozitie a opinie publicei, colportate cu buna stiinta, frazele extrase din context si prezentate singular, interpretate intr-un anume sens, filmele in marea lor majoritate facand apologia violentei si crimelor, cinismului si libertatilor sexuale neinfranate, reclamele indecente sau subliminale, imaginile trunchiate si mesajele subliminale de cele mai variate forme, iar aici as putea da un exemplu celebru prin repetitie dar nu o fac... 

Clasa politica Veche


E-adevarat, pe-atunci "prostia" nu valora cateva zeci de mii de euro si chiar suta de mii, daca nu si mai mult, fiindca televiziunile nu erau inca poprite integral de interesele capitalurilor titulare, capitalurile poate inca nu erau bine inregimentate politic, sau daca erau nu existau divergente atat de mari intre ele si interesul public, cel putin nu atat de vizibil, iar asta, fiindca resursele indigene, economico–industriale si cele strategice nu fusesera inca terminate (vandute, pe nimic si mare parte desfiintate si transformate in spatii de inchiriat, aproape mai nimic rentabilizat), politica nu era inca inseuata la caii de rasa straina care conteaza, impura sau pura nu mai conteaza ca interesul i-a asimilat, iar caii care conteaza nu-si cunosteau inca bine vizitiul fiindca umbla mascat si-nca mai umbla, dar foarte putin. Cum spuneam, lucrurile nu "se asezasera" inca, nu functiona atat de pe fata principul de care am mai amintit "qui prodest" in privinta stirilor si a informatiilor cu "greutate"generala. Acum insa, nu prea mai gasesti in interfata directa cu publicul mare, decat "selectiuni" de jurnalisti, de redactori, de reporteri fazi si prelucrati, de ziare si de emisiuni aservite: banului si influentei politice aferente posturilor...

Pana la a abdica de la propriile principii, de cele mai multe ori aservite unui interes ocult (in sens de necunoscut) cu stiinta sau din nestiinta (desi acest segment ar fi trebuit sa cunoasca realitatile mai bine decat oricare altul). In timp ce "soldatii" mass-mediei daruiti trup si suflet aflarii cu acuratete a samburelui nascator sunt trimisi "pe front" sau in penultimile linii ale iesirii la rampa atat la ziare cat si in televiziuni si radio, cu "ranitele" in spate si solda minima de "apa", cei mai "nervosi" insa, dar goi pe dinauntru si deci far constiinta profesionala, de-aceea periculosi, compromitandu-se ca profesionisti devin dependenti de posturile avute, si respectiv, politic, ajungand sa trambiteze in prim-planuri "un crez" profesional manufacturist, asmutindu-si uneori pornirile cele mai joase, spre a se automotiva, in aplicarea cat mai bine cu putinta, a politicii "firmei", a ziarului sau emisiunii pe care il/o deservesc, uitand ca ceea ce primesc in schimb ca plata, poate avea valoarea celor 30 de arginti: stirea devenita marfa in sine, iar ochii creduli ai omului de care se profita, atributul circumstantial al ei. Uitand ca si cand n-ar fi existat vreodata, pentru cine si pentru ce exista aceste profesii si pe cine ar trebui de fapt sa reprezinte si sa serveasca, uitand ca ei pot deveni jucatori la ruleta masluita a istoriei trecutului sau viitorului.

Trecutul Sibiului în Gloante si Ghiulele 4


Aceast ultim fragment de mai jos este concluzia doamnei despre tot ceea ce s-a întâmplat atunci. Si regreta ca oamenii au vazut în revolutie tot o cale de câstig si de compatimire. De aceea, ea a stat retrasa si nu a facut plângere nicaieri pentru distrugerea casei; ea este fericita ca s-a schimbat sistemul si pentru ca a supravietuit ploii de gloante care s-a abatut din nefericire, pe casa ei. Ghiulele din Bastionul Soldisch. Scurt istoric Pe Strada Bastionului, în vechiul bastion Soldisch, nu mai mult de cinci ghiulele, cel mai sigur din secolul al XVII-lea, înca stau si se odihnesc în ziduri. Atestat de istorici (Nicolae Lupu si Emil Sigerius), bastionul Soldisch este ridicat între 1622-1627 ca fortificatie de aparare a orasului de sus. Cronologic, este ultimul dintre bastioanele orasului. În partea superioara, bastionul avea un brâu pronuntat care avea rolul de a împiedica sprijinirea scarilor de asalt. Potrivit istoricilor amintiti mai sus, Sibiul a fost sprijinit în acea vreme de catre regii unguri si principii Transilvaniei în opera de consolidare a fortificatiilor, deoarece pericolul turcesc ameninta din ce în ce mai mult. Culmea face ca, acest bastion sa treaca intact în luptele cu turcii, din secolul al XVII- lea, dar sa fie asediat de ungurul Rakoczy în anul 1660. Atunci, bastionul Soldisch, ca si alte zone ale orasului a fost bombardat cu ghiulele incandescente. Doar aici, ghiulelele si urmele lor mai pot fi vazute dupa patru secole în Sibiu.

Trecutul Sibiului în Gloante si Ghiulele 3


Începusera sa se auda focuri de arma. Deodata s-a auzit un elicopter din care se tragea în gradina. Câinele meu se agita pe la geamuri. Noua ne era frica sa nu moara câinele, nu ne gândeam la noi. În câteva momente m-am hotarât sa fug cu cei doi copii în pivnita centralei termice din apropiere”. 2 zile a stat acolo închisa doamna Maria. A dormit pe jos si a mâncat din mila vecinilor. Dupa ce s-a ascuns ea, alte patru familii din apropierea casei Mariei s-au ascuns în acea pivnita: „Veneau si-mi spuneau ca se trage din casa mea. Când s-a întors, pe 28 decembrie, a gasit bucataria plina de cioburi de la vase, iar pungile de zahar si faina împrastiate pe peste tot. Iar în pod, erau nu mai putin de 200 de gloante la vedere, care ieseau din tencuiala, astepând sa fie strânse. Maria le-a pus într-o punga pe câteva cu mare strângere de inima. Unul din aceste gloante o putea ucide. Casa ciuruita la revolutie este din 1926 si este a doamnei B. din anii ’40, luata de la statul român prin legea 112. Dupa revolutie, dupa ce au aparut si alti proprietari, casa nu a mai fost renovata în niciun fel. Explicatia doamnei Maria, este una socanta: „Nu vrem sa schimbam nimic, pentru ca sa nu uite lumea de revolutie”, spune dânsa, frecându-si mâinile alert. „Doar dupa 1990, am primit câteva tigle de la guvernul lui Iliescu, dar din pacate, a doua zi mi-au fost furate si nu am putut sa ma bucur de ele. În rest, nimeni, nimic, niciodata”. În anul 1992, noul ei vecin a adunat din pod toate gloantele si le-a dus la Bucuresti la o comisie de analiza: „Nu m-au interesat atunci gloantele, dar acum stiu ca ar fi valorat ceva acum si pentru mine daca le-as fi pastrat asupra mea”, spune cu tristete sibianca. „Consider ca toti am vrut-o (revolutia). Si nu gasesc prin asta o cale prin care unii sa se considere martiri fata de ceilalti”.

Trecutul Sibiului în Gloante si Ghiulele 2


În anul 2008, domna Maria povesteste de acele zile de parca s-ar fi petrecut ieri. Se uita pe geamul din care cândva se uita cu teama si nestiinta la ceea ce era afara: „În timp ce stateam la poarta, auzeam simulacre de la unitate. Nu de putine ori, au venit zilele acelea, soldati de la unitate sa controleze podurile din zona ca sa se asigure ca nu sunt teroristi. Si ne certau sa nu mai stam la povesti si sa intram în case”. Azi, Mariei, nu-i vine greu sa vorbeasca despre gloantele din podul casei ei. Dar i se pare ciudat ca, doar dupa aproape 20 de ani de la revolutie, cineva se intereseaza de soarta familiei care a trait drama zgomotelor asurzitoare a gloantelor trase în propria casa: „Tremuram de frica; vroiam sa scapam cât mai repede. Credeam ca daca suntem civili si aproape de unitatea militara vom scapa. Dar nu a fost asa”. Într-adevar nu a fost asa, întrucât, casa ei, din nefericire, a fost singura ocupata si ciuruita de gloante dupa uciderea sotilor Ceausescu: „Mi-au spus vecinii ca s-au ridicat toti porumbeii din pod si ca trebuie sa fie cineva pe acolo. Eu habar nu aveam de nimic, dar mi-am dat seama ca este vreun om în pod, pentru ca mi se stricase yala dintr-o data, si am banuit ca am musafiri”. Pe 26 decembire 1989, tineri îmbracati în camuflaj i-au ocupat casa. Nici pâna azi nu stie daca acei tineri erau chiar soldati de la garnizoana de peste drum sau erau oameni din trupele de comando, asa numitii „teroristi”: „Erau niste tineri care m-au obligat sa ies din propria casa, ca sa nu mor. Mi-au spus ca se va trage. Dar nu stiam cine în cine.